Winter sparkle.

Imi cer scuze tuturor obiectelor pe care le-am injurat de-a lungul lunii decembrie. Nu e vina lor ca nu a nins.

Astazi mergand spre terranova, purtand caciula Iuliei, m-am simtit ca o pitipoanca sclipicioasa. A nins asa de frumos, si totusi cine o fi in aiuritii aia de nori ar putea sa inceteze cu prostiile si sa ne dea o ninsoare adevarata. Ah si daca se poate sa nu mai bata nici vantul si sa-mi ninga in obiectiv ar fi perfect:)

Lasand frustrarile sa se macine singure in capul meu, ati primit ce va doreati de craciun?

As putea spune ca am revenit, dar nu vreau sa mint.

Nu mi-am luat pauza, doar ca nu am mai vrut sa scriu. Insa acum am nevoie, deoarece bancutele din unirii ar mai lua o pauza de la gandurile mele mult prea incarcate. Internetul suporta mult mai usor.

Astazi am urmarit un puf si mi s-a parut foarte interesant. Ahh...ce n-as da sa pot fi si eu un puf. Chiar daca si noi avem libertatea de a alege, pana la urma tot altii ajung sa aleaga pentru noi, dar acel puf nu are probleme, nu are decizii de luat, teme de facut, merge unde vrea si cand vrea, isi ia o pauza seara pe bancuta sau zboara in cercuri la lumina felinarului pentru a ma fascina pe mine. E ilegal sa ai atata libertate si sa fi fara griji, dar cine suntem noi sa judecam?

Presupun ca fiecare aveti cate un prieten sau o prietena foarte bun/a(chiar mai multi/multe) cu care va intelegeti de minune. Asta se datoareaza chestiilor comune dintre voi: genul de muzica pe care il ascultati, imbracamintea( de aici si schimbul si imprumutul de haine:))) preferintele la baieti, etc. Si va ganditi numai la lucrurile comune care v-au si adus impreuna si care va unesc si mai mult. V-ati gandit vreodata ca cele comune se resping iar diferentele se atrag? Discutati si despre ce va diferentiaza, asa veti ajunge sa va cunoasteti si mai bine.

Scopul meu azi nu era sa dau sfaturi:)) nici nu este.E doar un punct de vedere:-??

Vroiam sa scriu despre certurile care apar intre prieteni.Ma deranjeaza si sunt inutile. Eu am in jur de 5 prietene foarte bune.Cu doua dintre ele ma inteleg mai bine pt ca petrecem mai mult timp impreuna.Intre noi 3 apar cel mai des certurile.Fiecare se supara din orice chestie aiurea care oricum daca stai sa o analizezi bine nu era motiv de suparare sau cearta.Asta e.Facem asta din reflex.Deci ar fi bine sa ne gandim de doua ori inainte sa ne suparam.Ca sa te certi iti trebuie motive si argumente serioase.Chestiile spuse la suparare nu ar trebui luate in considerare si puse la suflet.Noi cand ne certam, niciuna din noi nu isi prea cere scuze din orgoliu.Si orgoliul meu e mare.Dar am priceput ca daca mai lasi din el, se rezolva mai repede.Pentru ca ceea ce facem noi e chiar prostesc:)) si nu cred ca e doar cazul nostru.Niciuna din noi nu isi cere scuze pentru ca se asteapta ca cealalta sa isi ceara scuze prima.Si putem sa stam asa pe veci.Dar cum supararea trece cu timpul, totul se rezolva mai devreme sau mai tarziu.

IARTA

INCALCA-TI ORGOLIUL

MAI LASA DE LA TINE

NU TE SUPARA DIN CHESTII INUTILE

SPUNE ADEVARUL

NICIODATA NU ITI LASA VECHII PRIETENI PENTRU ALTII NOI.

O ZI CA TOATE ZILELE!

Cu totii stiti ca Romania e o tara mai mult sau mai putin de cacat. Scolile sunt de cacat. Oamenii sunt de cacat. Mijloacele de transport sunt de cacat. Asta s-a intamplat marti dimineata. Dupa ce ca nu avem tramvaiele noastre ( astea sunt primite de la nemti) le mai si stricam. Eram dimineata in statie ca de obicei, full de lume, ca de obicei, asteptam tramvaiul, ca de obicei. Il pierdem pe cel de la si 20, se face si 30, nu mai vine, la si 40 se taraste catre noi un amarat de 4 cu un singur vagon, iar cand sa ajunga in statie cineva fluiera sa se faca loc, iar pe jeamul tramvaiului scria" se retrage in depou". Na, ce sa mai zici, ce sa mai faci, il astepti pe urmatorul. Si stam 10 minute, vine un 4 full de lume. Abea mai respirau, erau lipiti de usa si de geam. Era evident ca nu mai aveai unde sa urci. Intr-un final, dupa ce am schimbat 2 tramvaie, am ajuns si la scoala.

Nu va recomand sa mergeti cu tramvaiul inainte de ora 8:)) riscati sa fiti strivit si facut sardina intr-o conserva cu roti.

Ce fericire va fi cand voi implini 18 ani si o sa am carnet de conducere:X

bad days...

Sunt sigura ca si voi o patiti mai mult sau mai putin....toata lumea are zile rele.O zi in care nu te simti bine, o zi in care sti ca ceva neplacut se va intampla, o zi in care nu ai chef de nimeni si nimic, in care ti se pare totul in ceata, o zi in care de dimineata totul e ok si apoi....PAC se strica tot.

Asta mi s-a intamplat mie astazi.De dimineata eram in tramvai cu pingu, si norocul ne-a fost ca am prins 2 scaune libere.Si cum stateam si eram in starea de copii retarzi adormiti de dimineata, tramvaiul tocmai trecuse de statia de la conti cand se aude un sforait.Venise din partea unde statea o tanti maaaare maree si grasa pe scaun cu o buca pe langa si cu capul lipit de geam.Ma uit la tanti, ma uit la pingu si vad ca nu reactioneaza.I spun sa se uite si ea, si tanti mai trage un sforait.In acel moment am fost nesigure: Am ras, si nu stiam cum sa o facem mai incet, iar cand am coborat din tramvai am ras pana am ajuns la scoala si dupa.

In drum spre casa iar am ras, era sa ma pis pe mine la propriu, am ajuns acasa si am aprins computerul.Mi-am facut aplicatia aia nesuferita la informatica pacii si cand sa o pun pe stick...nu il citeste...il scot il bag iar...nimic...le incerc pe celelate doua...nimic..messul meu se inchide...netul pica.Restartez compul...netu nimic...Fac o criza de nervi la telefon cu saraca dudu...si din cauza ca in casa sunt 5 computere ma mult la altul...Aici net...pauza...ma duc la tata cu o fata de copilu strazii care cerseste(imi venea sa plang de nervi) si ii zic sa-mi rezolve netul...acum totul e ok, altfel nu as scrie pe blog:))

Asa ca atunci cand aveti o zi asemanatoare in care dimineata incepe perfecr si se termina cu crize de nervi nu va consumati ca mine si mergeti si respirati aer curat, luati un zambet si o atitudine pozitiva chiar daca situatia e cat se poate de rea si continuati sa gasiti rezolvarea la orice, oricat ar fi de greu nimic nu e imposibil:)

deja sti ce va urma....

o apuci pe acelasi drum pe langa case vopsite in culori monotone in timp ce traversezi strada si soarele rasare...si nu mai vezi nimic...dar iti pare bine...caci undeva se zareste ceea ce nu vrei sa vezi niciodata, dar esti nevoit...si ajungi la scoala...aceeasi tipi stau si fumeaza la colt in curte si cand treci pe langa ei esti atat de stresata si atat de concentrata ca nu cumva ei sa se uite dupa tine si tu sa ai impresia ca mergi foarte ciudat...sau sa te impiedici sau orice chestie penibila care te va influenta si iti va fura gandurile pe parcursul orelor...De placere sa mergi la scoala nu se pune problema...din obligatie da...poate sunt doar cateva materii pe care le preferi deoarele le intelegi...Scoala nu este bine structurata...orele sunt de cacat...si dupa ce ca nu iti plac mai trebuie sa te chinui sa si inveti atata materie...e foarte neplacut.Ar trebui sa fie asa: sa fie toate materiile posibile cu tot felul de activitati la acestea nu numai predat, ascultat si lucrari scrise...se intra intr-o rutina ce nu ne mai trezeste interesul.Ar trebui din toate aceste materii sa ne alegem cateva...pe langa cele importante care chiar ne ajuta in viata...care chiar ne vor ajuta sa ne descoperim pe noi si pe ceilalti, sa ne dezvoltam mintea si imaginatia prin creativitate si sa facem lucruri care ne plac pt a putea spune ca:NE FACE PLACERE SA MERGEM LA SCOALA.